Povești de Străulești – Lacul Străulești și piersicăria

Image may contain: 1 person

Are spre 50 de ani și a copilărit în Străulești. Era altfel. Se construise stăvilarul și Baza Străulești era zonă de lux, veneau oameni de soi, se organizau festivaluri, aduceau cântăreți. Dincolo de bază veneau masele muncitorești împărțite pe întreprinderi – Tehnometal, CFR, Laromet. Fiecare întrepridere avea parcela ei și răspunderea să o întrețină. Se întâlneau acolo, stăteau la povești, făceau grătare, mergeau cu hidrobicilete. Erau baze sportive unde se jucau popice în aer liber, organizau concursuri de kayak canoe și campionate de fotbal între echipele întreprinderilor. 
Asta se întâmpla în anii 70, 80, puțin și în 90 și după aia gata. După revoluție luciul apei a fost luat în concesiune, întreprinderile s-au desființat și pământurile au rămas în paragină, nu le-a mai ingrijit nimeni. 
Unde e Careffour-ul acum, era piersicăria înainte. Până la șosea. Copiii se întorceau de la școală și o luau pe malul apei, erau cireși, căpșuni, vișini. Piersicăria era pe partea stângă. În vacanță venea și lucra acolo, nu pentru bani – erau o nimica toată – pentru joacă și pentru piersici. Din tainul lor părinții făceau magiun, gem de piersici, compot.

Seria ”Povești de Străulești” a fost adunată în urma cercetării cartierului Străulești (în cadrul proiectului Portrete de Cartier) de către artiștii Antistatic. Ilustrație de  PAULA ANTONIA TUDOR CĂMÎRZAN

Powered by WordPress.com.
%d bloggers like this: