Povești de Străulești – Bătrâna care știe să tundă la chelie

No photo description available.

Poartă niște ochelari enormi și un zâmbet școlăresc. Nu mai pășește dincolo de granițele străzii de niște ani buni, merge doar câte puțin, cu ajutorul a două cârje. O intrebi ce mai face si știe să îți spună toată viața în 5 minute. Nu e veselă. A avut o tinerețe muncită dar fericită alături de un bărbat bun și muncitor care acum e imobilizat la pat. I se rupe sufletul de el. Stau în Străulești din tinerețe când au reușit să își ia un lot și să își facă o căsuță mică și amărâtă. Prin ‘67. 
Soțul excavatorist a lucrat în Libia 2 ani și așa au reușit să își facă casă, o curte. Om harnic și gospodar. A plecat de la țară de la Pitești cu o damigeană de țuică și a venit la un depozit de materiale de construcții aici, a muncit, a ajuns șef de echipă. 
E frumos în Străulești, e liniște și oamenii sunt cumsecade. Merge până la colțul străzii și mai stau de vorbă,. Tinerii cu casă nouă de pe stradă sunt copiii ei, muncesc toată ziua la bancă iar când se întâlnesc o întreabă mereu de sănătate. Un alt vecin se duce și îi plătește toate facturile. Ea îl tunde. Cu mașina de tuns, la chelie. O ajută și fetele dar când soțul a căzut, vecinii au venit să îi ajute, au chemat salvarea, l-au ridicat.

Seria ”Povești de Străulești” a fost adunată în urma cercetării cartierului Străulești (în cadrul proiectului Portrete de Cartier) de către artiștii Antistatic. Ilustrație de  DENISA POPESCU

Powered by WordPress.com.
%d bloggers like this: